Cumpăna viselor

Mimesis:

Din ochiul lumii neînchis

Se mistuie-n tăcere Clipa -

Cu umbre tremurate-n care

Prezentul este doar nisip şi

Floare-nfricoşată de uitare.

 

 

În visul cenuşiu în care-aleargă

Fără odihnă - vise unul după altul -

Prin şine din oţel brumat

Cu roţi dinţate ce niciunde

- Sau niciodată nu se-ating -

Acolo -sau aici-

Chiar lumea e vis de vise-ntinse

Din pămîntul aspru;

Cu vise-ziduri ce despart

În noaptea rece - oameni

 

Şi doar o rază

De lumină

Rămîne arcuită

În magic semn

De întrebare:

 

- Nu este oare cerul

Atît de 'nalt-adînc

Încît să ţină între gene

Amare vise înstelate ?


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Umbria

Mimesis: Şi nime-n lume nu te-aude, nu te vede, Şi nimenea în secol nu te-ar crede, De-ai exista.     Eu iar te strig, Devorator de Ore - şi ştiu, - Doar visu-ţi îmi răspunde Din somnul greu de oameni - Străini şi trecători - în lumea Istovitor de lungă şi pustie.   În apa-nvolburată a tăcerii Sub proră-n abanos cioplit în briza rece, Veghează-un chip amar de Pythie Însingurată-n voalul negru Ce ascunde - lume sărată.   Încă o zi se duce după alta Rotind în ceruri stele arse şi uitate Ce au purtat, odată, în legendă, Lume hoinară - lumi hoinare.
Citiți mai multe

SETI

Mimesis: Non-timp, Non-spatiu, Non-fiinţă. Aşa trebuie să fi arătat universul La începuturi - şi tot aşa va fi arătat La sfîrşitul tuturor timpurilor.   Sub norii violeţi de pe Galateea Zimţii neregulaţi ai munţilor Fără-de-nume-pentru-om Fărîmiţează linia pulsîndă A orizontului.   Singur, oceanul, Cu-nume-de-copil Îşi visează povestea Despre naşterea unei stele Cu-nume-de-stea-de-mare.   Nu sînt pescăruşi aici, Oricum, ei nu ar putea să zboare, Ci doar să înoate în aerul dens, Cu-nume-de-floare, Ce mîngîie ramurile de siliciu Ale copacului cu-nume-de-EU.   Există viaţă pe Galateea: O sută de milioane de ani Încrustaţi în fiecare ramură; O-sută-de-milioane-de-inele, Mai subţiri decît un fir de nisip - Un certificat de naştere Greu de înţeles pentru civilizaţia Cu-nume-de-umanitate, Şi cu istoria ca o răsuflare, Ca-o-aripă-de-fluture-în-cădere, Sau, poate o inimă zbătîndu-se Într-o-colivie prea strîmtă Pentru eternitate.
Citiți mai multe

Alcor (.)

Mimesis: (Frigul: o stare de spirit.)     Sfere-perechi dansează-n stînca Tăiată-n străzi crescute Din zile preschimbate-n flori Ce s-au deschis - sfioase - În umbra viselor de sticlă   Încă o lume ne trimite Însemn crestat în inimă de stea Din lumea iute şi fierbinte Ce-nchide-albastre-inimi Ascuţite.
Citiți mai multe