SETI

Mimesis:

Non-timp, Non-spatiu, Non-fiinţă.

Aşa trebuie să fi arătat universul

La începuturi - şi tot aşa va fi arătat

La sfîrşitul tuturor timpurilor.

 

Sub norii violeţi de pe Galateea

Zimţii neregulaţi ai munţilor

Fără-de-nume-pentru-om

Fărîmiţează linia pulsîndă

A orizontului.

 

Singur, oceanul,

Cu-nume-de-copil

Îşi visează povestea

Despre naşterea unei stele

Cu-nume-de-stea-de-mare.

 

Nu sînt pescăruşi aici,

Oricum, ei nu ar putea să zboare,

Ci doar să înoate în aerul dens,

Cu-nume-de-floare,

Ce mîngîie ramurile de siliciu

Ale copacului cu-nume-de-EU.

 

Există viaţă pe Galateea:

O sută de milioane de ani

Încrustaţi în fiecare ramură;

O-sută-de-milioane-de-inele,

Mai subţiri decît un fir de nisip

- Un certificat de naştere

Greu de înţeles pentru civilizaţia

Cu-nume-de-umanitate,

Şi cu istoria ca o răsuflare,

Ca-o-aripă-de-fluture-în-cădere,

Sau, poate o inimă zbătîndu-se

Într-o-colivie prea strîmtă

Pentru eternitate.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mîna stîngă a întunericului

Lacăte carnivore

Alcor (..)