Mimesis: Non-timp, Non-spatiu, Non-fiinţă. Aşa trebuie să fi arătat universul La începuturi - şi tot aşa va fi arătat La sfîrşitul tuturor timpurilor. Sub norii violeţi de pe Galateea Zimţii neregulaţi ai munţilor Fără-de-nume-pentru-om Fărîmiţează linia pulsîndă A orizontului. Singur, oceanul, Cu-nume-de-copil Îşi visează povestea Despre naşterea unei stele Cu-nume-de-stea-de-mare. Nu sînt pescăruşi aici, Oricum, ei nu ar putea să zboare, Ci doar să înoate în aerul dens, Cu-nume-de-floare, Ce mîngîie ramurile de siliciu Ale copacului cu-nume-de-EU. Există viaţă pe Galateea: O sută de milioane de ani Încrustaţi în fiecare ramură; O-sută-de-milioane-de-inele, Mai subţiri decît un fir de nisip - Un certificat de naştere Greu de înţeles pentru civilizaţia Cu-nume-de-umanitate, Şi cu istoria ca o răsuflare, Ca-o-aripă-de-fluture-în-cădere, Sau, poate o inimă zbătîndu-se Într-o-colivie prea strîmtă Pentru eternitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu