Incantaţie

Mimesis:

Doar nouă ne-ai lăsat în urma grea

O lume-ntreagă de cuvinte în morminte

Înfrunzite

 

Altar senin înalţă rugă

Spre steaua-gemă ce apune

Dinspre Lumină înspre Lună

 

Nu este beznă şi nici umbră

- Nu e lumină din lumină -

Nu este plînset de copil

Amar pierdut în noapte

 

Este doar liniştea

Ce plouă blînd din şoapte calde

Şi întuneric cu lumină

În vise - împăcate.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Umbria

Mimesis: Şi nime-n lume nu te-aude, nu te vede, Şi nimenea în secol nu te-ar crede, De-ai exista.     Eu iar te strig, Devorator de Ore - şi ştiu, - Doar visu-ţi îmi răspunde Din somnul greu de oameni - Străini şi trecători - în lumea Istovitor de lungă şi pustie.   În apa-nvolburată a tăcerii Sub proră-n abanos cioplit în briza rece, Veghează-un chip amar de Pythie Însingurată-n voalul negru Ce ascunde - lume sărată.   Încă o zi se duce după alta Rotind în ceruri stele arse şi uitate Ce au purtat, odată, în legendă, Lume hoinară - lumi hoinare.
Citiți mai multe

Alcor (..)

Mimesis: Nici îngeri şi nici demoni nu au fost, Ci altceva decît cuvîntul din pămînt Poate închide-n sine.     Lumina zilei rostul nu şi-l are În marginea ascunsă a Lunii Dinspre soare-nu-răsare, Unde, fără odihnă, Se aruncă-n luptă Aripi-fiare-răpitoare Cu ochi destin-necruţători De lume mult prea strîmtă.             O altă lume ne trimite           Semn încrestat în inimă de stea           Cu spaime-nopţi şi inimi arzătoare           În miezul strîns de nefiinţă.
Citiți mai multe

Alcor (.)

Mimesis: (Frigul: o stare de spirit.)     Sfere-perechi dansează-n stînca Tăiată-n străzi crescute Din zile preschimbate-n flori Ce s-au deschis - sfioase - În umbra viselor de sticlă   Încă o lume ne trimite Însemn crestat în inimă de stea Din lumea iute şi fierbinte Ce-nchide-albastre-inimi Ascuţite.
Citiți mai multe